MMicVR
Uite si evenimentul acesta a inceput sa imi fie drag pe masura ce mi-l imaginez. Si personal. Asa cum imi place sa fie intalnirile din triada BE.
Lasand povestile sentimentale pentru dupa cursa, MMic Vertical Race a fost ideea Elenei. Fiindca inainte de a dezvolta obsesii cu bicicleta, ne-a placut enorm sa alergam prin munti. Si incepe din nou sa ne placa. Si o multime din cunostintele noastre din zona alearga.
Deci: MMicVR!
Muntele Mic: E “denivelarea” cea mai apropiata de noi. E unul din locurile foarte dragi noua. Generala, liceu, facultate si in continuu dupa aceea, Muntele Mic a fost prezent constant in activitatile noastre.
Vertical Race: Recunosc. Asta a aparut din egoism si comoditate. Fiindca nu mai avem atata timp de alergat, mai nou cochetez cu turele scurte si intense. Asa ca o sa organziam ceva la care si mie mi-ar placea sa particip.
Deci!!!!
E sfarsit de mai! Zapada s-a topit de ceva timp, verdele e crud, soarele inca nu dogoreste, doar incalzeste. Nu esti singurul caruia ii place natura, ii place alergarea, ii place competitia. Vino sa te intalnesti cu prietenii tai si sa alergati impreuna!
Ne intalnim la baza (fostului) telescaun catre Muntele Mic. Luam numerele de concurs si ii dam cat mai rapid in sus pe poteca ce serpueiste printre stalpii telescaunului. Ajungem in statiune, dar nu ne oprim aici – mai strangem un pic din dinti si urcam pana sus la cruce.
Si fiindca eu chiar cred ca un concurs ar trebui facut de prieteni, pentru prieteni – la final stam la o ciorba si o bere in statiune.
Noi va asteptam cu drag.
Nu e cel mai lung vertical race. Nici cel mai greu. Nu are premii mari. Dar…e al nostru :). Si e la noi in zona. Si mai ales, e facut de prieteni, pentru prieteni.
Stiu, aproape toti ati cerut Tarcu. Noi am ales Muntele Mic. Asa e anul acesta. Vedem ce aduce 2017.